8. Implicatii guvernamentale in promovarea telelucrului

Daca se adopta pe scara larga, TL va afecta profund geografia si functiunile asezarilor umane. Aceste modificari au un impact major asupra mediului. Se prognozeaza ca se va ajunge astfel la multiple zone cu activitate intensa, distribuite uniform in cadrul unor asezari urbane. Astfel, cu un mic ajutor din partea politicienilor, a edililor si a proiectantilor, dezvoltarea telelucrului si a teleactivitatilor poate face ca orasele noastre sa devina asezaminte mai curate si mai functionale

Un domeniu important care poate ajuta la dezvoltarea telelucrului cu impact supra mediului, este dezvoltarea noilor industrii si a locurilor de munca din aceste sectoare. Pentru aceasta, un rol decisiv il au organizatiile, atat private cat si de stat, intelegerea, de catre ele, a rolului decisiv a economiei on-line si a noului mod de lucru in dezvoltarea societatii

Din punct de vedere al strategiei de dezvoltare, politicile cu cel mai mare impact in prezervarea mediului prin TL sunt cele privind utilizarea terenurilor urbane si rurale, si dezvoltarea economica, ca si deciziile asupra dezvoltarii locale

Cel mai bun mod pentru stat de a sustine o politica de mediu eficienta si competitiva, se realizeaza prin considerarea unei forme mixte de dezvoltare, promovand atat formele clasice de lucru cat si cele specifice, rezultate din dezvoltarea intensiva a TIC. In acest fel, diversele agentii implicate in dezvoltarea economica pot combina strategia de dezvoltare durabila cu cea de dezvoltare a TIC

Modalitati prin care statul poate dezvolta o strategie eficienta pentru dezvoltarea durabila prin implementarea la nivel national a TL:

• includerea, in strategiile de dezvoltare durabila, a utilizarii TLA;

• promovarea sustinuta a acestor concepte prin crearea unor departamente speciale in cadrul agentiilor guvernamentale cu activitate in domeniul TIC;

•  dezvoltarea serviciilor on-line;

• incurajarea infiintarii de organizatii si asociatii cu preocupari in domeniul TLA, precum si a firmelor care apeleaza la aceste metode alternative de lucru;

•  infiintarea de telecentre

Proiecte guvernamentale de legi cu implicatii asupra TL

Proiect

Legea comerţului electronic

Dispoziţii generale

Prezenta lege se aplică oricărui tip de informaţie prezentată sub forma unui mesaj electronic folosit în activităţi comerciale cu excepţia instrumentelor de plată, titlurilor de valoare şi actelor autentice. 

Comerţul electronic reprezintă orice act sau faptă de comerţ realizată prin intermediul unei reţele informatice.

Autoritatea de reglementare în domeniul comerţului electronic este Agenţia Naţională pentru Comunicaţii şi Informatică, denumită, în continuare, Agenţia.

Definiţii

În înţelesul prezentei legi:

a)   schimbul electronic de date, reprezintă un transfer electronic de informaţie de la un sistem de calcul la altul utilizând un standard convenit pentru a structura şi transmite informaţia;

b)  sistemul informatic este un sistem utilizat pentru generarea, trimiterea, primirea, stocarea sau orice altă procesare similară a mesajului electronic;

c)  sistemul informatic autorizat este un sistem informatic ce corespunde unui standard de securitate privind schimbul electronic de date şi stocarea de date, autorizat, în acest sens, de către Agenţie;

d)  reţeaua reprezintă un grup de sisteme informatice între care poate avea loc un schimb electronic de date;

e)   un server este un sistem informatic localizabil fizic aflat în proprietatea unei persoane juridice sau fizice sau a unui grup de persoane juridice sau fizice, parte dintr-o reţea;

f)    mesajul electronic este orice informaţie generată, trimisă, recepţionată sau stocată prin mijloace electronice, optice sau prin altele similare, incluzând, dar nelimitându-se la, schimbul electronic de date, poştă electronică, telegramă, telex sau fax;

g)  emitentul unui mesaj electronic este o persoană care sau în numele căreia a fost trimis sau generat mesajul electronic, excluzând persoana care acţionează ca intermediar în legătură cu mesajul respectiv;

h)  destinatarul unui mesaj electronic este o persoană vizată de către emitentul unui mesaj electronic în vederea primirii respectivului mesaj, excluzând persoana care acţionează ca intermediar în legătură cu mesajul respectiv;

i)     intermediarul reprezintă o persoană care, în numele unei alte persoane, trimite, primeşte sau stochează un mesaj electronic, sau asigură alte servicii privind acel mesaj electronic.

Domeniul reprezintă o zonă dintr-un server, deţinută de o persoană juridică sau fizică sau de un grup de persoane juridice sau fizice în scopul stocării şi/sau al transferului de informaţie. 

Domeniul este identificabil în mod unic atât prin identificatorul său într-o reţea cât şi prin server-ul din care face parte. Proprietarii unui domeniu utilizat în operaţiuni de comerţ electronic trebuie să fie nominalizaţi.

Regimul juridic al mesajului electronic

Informaţia utilizată sub formă de mesaj electronic este considerată valabilă şi produce efecte juridice în condiţiile legii. 

Informaţia poate fi conţinută integral, parţial sau numai ca referinţă într-un mesaj electronic.

Informaţia conţinută parţial sau la care se face referire într-un mesaj electronic este parte integrantă din mesajul electronic respectiv şi produce efectele prevăzute în acesta, indiferent dacă informaţia în integralitatea ei reprezintă un înscris sau un alt mesaj electronic.

Acolo unde legea prevede ca un act sau o operaţiune să fie consemnate în formă scrisă, această cerinţă este îndeplinită de mesajul electronic dacă informaţia conţinută în acesta poate fi accesată şi folosită ulterior ca referinţă.

Acolo unde legea impune existenta semnăturii unei persoane, această cerinţă este îndeplinită în cazul unui mesaj electronic dacă este utilizată semnătura electronică extinsă.

Acolo unde legea impune ca informaţia să fie prezentată sau păstrată în forma sa originală, această cerinţă este îndeplinită de un mesaj electronic dacă:

a)   există garanţia integrităţii informaţiei, asigurată de unul dintre standardele naţionale, din momentul când a fost pentru prima dată generată în forma finală de mesaj electronic;

b)  mesajul este semnat utilizând semnătura electronică extinsă;

c)  informaţia poate fi imediat furnizată şi prezentată la cerere.

Prevederile art. 8 – 10 se aplică în situaţiile în care cerinţele legii sunt prevăzute atât pentru încheierea valabilă a actului juridic cât şi pentru probarea elementului la care se referă sau a întregului act.

Mesajele electronice pot fi folosite ca mijloace de probă în orice procedură judiciară, având forţă probantă egală cu cea a înscrisurilor în formă materială, în condiţiile legii.

Pentru a fi admis ca mijloc de probă într-o procedură judiciară în condiţiile art. 12, mesajul electronic trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiţii:

d)  a fost generat, stocat şi comunicat conform standardelor în vigoare la data efectuării operaţiunii respective;

e)   sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 10;

f)    emitentul a putut fi identificat, în cazul în care nu a fost utilizată semnătura electronică sau semnătura electronică extinsă.

Mesajului electronic care nu îndeplineşte condiţiile prevăzute la punctul a) i se aplică regimul juridic al începutului de dovadă scrisă, în condiţiile legii.

În cazul în care legea cere ca unele documente, înregistrări sau informaţii să fie păstrate, această cerere este îndeplinită prin reţinerea mesajelor electronice, în măsura în care sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:

g)  informaţia conţinută în acel mesaje este accesibilă şi poate fi folosită ca referinţă ulterioară;

h)  mesajul electronic este reţinut în formatul în care a fost generat, trimis şi primit, sau în formatul care prezintă cel mai bine informaţia generată, trimisă sau primită;

i)     mesajul electronic este semnat de emitent cu semnătură electronică extinsă ce va conţine, în plus, elementele necesare identificării originii, datei şi orei la care a fost trimis; 

j)     mesajul electronic este semnat de destinatar cu semnătură electronică extinsă ce va conţine, în plus, elementele necesare identificării destinaţiei, datei şi orei la care a fost trimis;

k)  mesajul electronic este semnat, dacă este cazul, de fiecare intermediar cu semnătură electronică extinsă ce va conţine, în plus, elementele necesare identificării destinaţiei, datei şi orei la care a fost primit şi transmis.

Obligativitatea de a reţine documente, înregistrări sau informaţie în conformitate cu prevederile art. 12, nu se aplică informaţiei care are ca unic scop să permită trimiterea sau primirea unui mesaj electronic.

Comunicarea mesajelor electronice

Dacă legea nu a prevăzut sau părţile nu au convenit altfel, orice act sau operaţiune legată de formarea şi executarea obligaţiilor comerciale poate fi realizată cu ajutorul mesajelor electronice în condiţiile prevăzute în capitolul II din prezenta lege.

Un mesaj electronic este al emitentului dacă a fost semnat de către emitent utilizând semnătura electronică extinsă.

Un mesaj electronic este considerat al emitentului dacă a fost trimis:

de către o persoană care este autorizată de către emitent să acţioneze în numele său şi care semnează cu propria semnătură electronică extinsă, sau;

de un sistem informatic autorizat, programat de emitent sau de un împuternicit al acestuia, să funcţioneze în mod automat şi care semnează cu semnătura electronică extinsă a emitentului.

Destinatarul va considera că un mesaj electronic a fost trimis de emitent, dacă destinatarul aplică o procedură stabilită anterior de comun acord cu emitentul, pentru a constata că mesajul electronic provine de la emitent.

Articolul 19 nu se aplică dacă destinatarul a fost înştiinţat de emitent că mesajul electronic nu îi aparţine şi destinatarul nu a întreprins un act de executare în temeiul acelui mesaj.

În situaţiile prevăzute la art. 17 – 19 destinatarul e îndreptăţit să considere mesajul electronic primit ca fiind mesajul electronic trimis de emitent şi să acţioneze în baza acestuia.

Destinatarul acţionează pe riscul propriu dacă a ştiut sau ar fi trebuit să ştie, prin folosirea diligenţelor specifice activităţii comerciale sau prin folosirea procedurilor convenite că schimbul electronic de date a fost afectat de vicii. 

Destinatarul va lua în considerare fiecare mesaj electronic primit ca un mesaj separat şi va acţiona în consecinţă, cu excepţia cazului în care un mesaj electronic este un duplicat şi destinatarul ştia sau ar fi trebuit să ştie că mesajul era un duplicat.

Dacă emitentul nu a stabilit cu destinatarul sub ce formă să fie înştiinţat de primirea mesajului electronic, înştiinţarea se poate face prin:

a)   orice tip de comunicare din partea destinatarului;

b)  orice acţiune a destinatarului, care să indice emitentului că mesajul electronic a fost primit.

Dacă emitentul cere confirmare de primire a mesajului electronic de către destinatar, se consideră că acesta nu a fost trimis, până în momentul în care înştiinţarea este făcută.

Dacă emitentul nu a cerut confirmare de primire a mesajului electronic de către destinatar, şi înştiinţarea nu a fost primită într-o perioadă de timp menţionată sau convenită de comun acord, emitentul:

c)  poate să aducă la cunoştinţa destinatarului că nu a primit înştiinţarea de primire a mesajului electronic si să specifice o perioadă de timp în care trebuie să primească această înştiinţare;

d)  dacă înştiinţarea nu este primită în perioada de timp menţionată la litera a), poate, după ce îi aduce la cunoştinţă destinatarului, să considere că mesajul electronic nu a fost trimis, sau să-şi exercite orice alt tip de drepturi pe care le are.

Proiect

Lege privind parcurile tehnologice de software

Dispoziţii generale

Parcurile tehnologice de software, denumite în continuare PTS, reprezintă complexe de infrastructuri fizice sau virtuale amplasate pe teritoriul României realizate în scopul dezvoltării producţiei de software destinată, cu prioritate, exportului.

Infrastructura fizică reprezintă un complex de clădiri şi spaţii aferente, situate în interiorul unei incinte clar delimitate, dotate cu infrastructură de transport şi comunicaţii în interiorul cărora pot funcţiona societăţi comerciale ce au ca unic obiect de activitate realizarea de produse şi servicii software şi se supun exigenţelor prezentei legi.

Infrastructura virtuală reprezintă o reţea închisă de echipamente de calcul ce comunică între ele împreună cu  programele de comunicaţie şi de exploatare aferente, utilizată exclusiv de societăţi comerciale ce au ca unic obiect de activitate realizarea de produse şi servicii software şi se supun exigenţelor prezentei legi.

Înfiinţarea unui PTS

Înfiinţarea unui PTS se poate face de orice persoană juridică pe baza unei autorizaţii eliberate de către Agenţia Naţională pentru Comunicaţii şi Informatică, denumită în continuare Agenţia. În acest scop Agenţia va emite, în termen de 60 de zile de la data promulgării prezentei legi, reglementări proprii privind condiţiile în care o infrastructură poate fi considerată PTS.

Orice PTS poate utiliza 20% din capacitatea sa pentru învăţământ şi cercetare în domeniul software, în conformitate cu reglementările Agenţiei.

Persoana juridică autorizată să înfiinţeze PTS este scutită de plata taxelor vamale aferente importurilor de echipamente şi software necesare funcţionării PTS. 

În cazul în care aceste echipamente sunt folosite în alte scopuri decât cele pentru care a fost emisă autorizaţia, persoana juridică va plăti, în termen de 60 de zile de la data constatării taxele aferente şi o amendă reprezentând 40% din valoarea echipamentelor şi software-ului achiziţionat.

Societăţile comerciale ce pot funcţiona într-un PTS

În interiorul unui PTS pot funcţiona numai acele societăţi comerciale care:

l)     sunt persoane juridice române;

m)                        au un capital social minim de 100.000 euro;

n)  au toţi angajaţii cetăţeni români, cu excepţia managementului care poate fi asigurat, pe o perioadă de cel mult 2 ani de la data admiterii societăţii în parcul tehnologic, de cetăţeni străini;

o)  obţin la sfârşitul fiecărui an un profit de minimum 200.000 euro;

p)  obţin anual o valoare adăugată de minimum 60% din valoarea produsului sau serviciului, pentru fiecare produs sau serviciu în parte;

q)  investesc în educaţie cel puţin 3% din profitul anual;

O societate comercială poate fi autorizată provizoriu să funcţioneze timp de un an într-un PTS dacă îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 8 punctele a şi b, beneficiind de toate avantajele prevăzute la art 12. În cazul în care, la sfârşitul primului an de activitate societatea comercială nu îndeplineşte în totalitate condiţiile impuse de art. 8, e obligată la plata taxelor şi impozitelor prevăzute de legislaţia română pentru anul în care a fost autorizată provizoriu.

După primul an de activitate, o societate comercială poate fi autorizată să funcţioneze într-un parc tehnologic. Autorizaţia este emisă de către Agenţia Naţională pentru Comunicaţii şi Informatică care va solicita pentru aceasta:

a)     un certificat emis de Ministerul de Finanţe din care să reiasă respectarea punctelor d) şi e) de la art. 8;

r)    un certificat emis de către Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale din care să reiasă respectarea punctului c) de la art. 8;

s)   un certificat emis de către Ministerul Educaţiei Naţionale din care să reiasă respectarea punctului f) de la art. 8.

Reînnoirea autorizaţiei societăţilor comerciale din PTS se face din patru în patru ani şi presupune îndeplinirea condiţiilor art. 8 pentru fiecare din cei trei ani anteriori în parte.

Societăţile comerciale ce activează într-un PTS se bucură de următoarele avantaje:

b)    importă fără taxe vamale echipamentele şi consumabilele utilizate în PTS;

c)    plătesc un impozit pe profit de 2,5% şi un impozit pe dividende de 5%;

d)    sunt scutite de plata taxei pe valoarea adăugată dacă în anul precedent au realizat un export reprezentând 90% din producţia realizată;

e)     asociaţii persoane fizice sau juridice străine pot repatria în totalitate, după plata obligaţiilor legale, profitul obţinut.